Reculegere - Charles Baudelaire

Durere, fii cuminte, reintră-n calm, frumoasă,
doreai să vină Seara; priveşte-o cum coboară:
peste oraş, tăcută, o atmosferă joasă
dând unora odihnă, la alţii grijă-amară.

În timp ce gloata lumii de vechi plăceri setoasă
se lasă biciuită ca de-un călău, ocară
și remuşcări culege - serbare vicioasă -
durerea mea, dă-mi mâna şi să fugim, fecioară,

Departe. Iată anii cei morţi cum se arată
pridvoarelor de ceruri, în haină demodată,
din ape-adânci Regretul, surâs opalescent

Şi Soarele se stinge sub arcul unui nor;
da, draga mea, e noaptea sosindu-ne uşor
precum un lung linţoliu sosind din Orient.