Noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
spre-naltele contururi crenelate
din care-ntâile priviri de soare
își varsă-n vid imensa lor cascadă
și-n care seara-şi urcă resemnarea,
cu gestul unei păsări mari de pradă
ce-şi pregăteşte-n taină răzbunarea
învinselor aripi însângerate.
Superbi, ca cei ce-nveşmântaţi în zale
porneau pe drumul Sfântului Mormânt,
noi vom porni-ntr-o zi de sărbătoare
spre-naltele contururi feodale;
căci drumurile noastre duc spre Soare,
și soarele preface verbu-n cânt.
Şi vom porni cu-ntreaga majestate
a celor ce, pornind de nouă ori,
purtară prin oraşe-ndepărtate,
mai mult învinşi decât învingători,
fantasmagoricele lor armate
de cai şi călăreţi halucinaţi,
cu flori de crin pe mantii presărate
și vulturi albi pe scuturi încrustaţi.
Spre soare deci - spre soarele de vară,
monarhul orbitorului zenit...
el ne va strânge-armata răzleţită
și-o va-ndruma din nou spre răsărit.
el va topi păpuşile de ceară
și gestul lui de bronz va desemna
în spaţiu o Golgotă prăbuşită
și magilor de mâine-o nouă stea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează