De m-ai pune
pe-un cărbune
eu iubitu-mi nu ţi-oi spune
și de m-ei prăji în pară,
ori cumva piatră de moară
de gât tu îmi vei lega
și-n pârâu m-ei arunca,
ori în marea cea cu spume,
nu ţi-oi spune al lui nume,
căci mă tem mămucă dragă
c-a afla lumea întreagă,
muierile s-or uni
și iubitul mi-or zmomi.
De m-ei bate
peste spate
câte zile din an toate,
m-ei snopi pân' me-i ucide,
gura tot nu vor deschide.
Iar de vrei şi vrei să ştii
pe iubitul cu ochi vii,
mergi şi-ntreabă fete mari
și neveste cu ştergari;
și acela după care
cât e ziua noaptea mare,
îmi oftează toate greu,
acela-i iubitul meu.
Iaşi, 13 ianuarie 1876
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează