singur ca Hamlet
sau ca Filip în Escorial
privindu-se-n nesfârşite oglinzi:
cine e cu mine
să mă ajute şi mai continue?
Şi-atunci veţi apărea
desculțe şi mute
voi
săracelor versuri
răsuflet al meu
gâfâit
lacrimi
și strigăt.
Ca nişte copii înfiaţi
culese de pe buzele lumii
și replămădite
una cu mine
copii ai mei
aproape legitimi
fiindcă-nvestite
cu numele meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează