înfiorați stelarele amurguri
și oamenii cu inima de lut,
voi, clopote captive-n bolți și burguri?
Legând în glas, de ora care-a fost,
sositul ceas al legănatei treceri
plăpând și nalt și sfânt alai, ce rost
clamezi în drum nenduplecatei seceri?
Pe unda ierbii,-n vânt și-n vis ascult
oricând, oriunde palida lor larmă.
De-i zvon, chemare, bocet sau alarmă
prin vieți și morți sunt robul lor de mult,
cuprins în roiul de-aur ce se sfarmă
de zodii vechi, august și-etern tumult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează