Mi se adună
fruntea
cerșind mângâiere
îmbobocesc în genunchi
garoafele tuturor juliturilor
adeverind buna mea purtare
arborată în gardul
Domniței Bălașa
teorema lui Pitagora
nerușinată
dă târcoale unui pătrat
toate băuturile
au gustul cafelei cu lapte
urechea mă arde
înfundată
cu floare de nu-mă-uita
sufocat
îmi vine să țip să țip să țip
așteptând să-mi crească
o barbă de lacrimi
mi se cam bate ochiul drept
trebuie
neapărat trebuie să te visez
mamă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează