Nu-mi pune aripi! - am strigat
spre îngerul ce mă ţinea
când îmi vâra aripi cu sila
şi-n umeri mi le îndesa.
Nu vreau!
Dar el, cu o răbdare
pe care numai îngerii o au
Nu mă lăsa, deşi din ele,
Spuneam că nu ştiu cum să dau...
N-auzi?? - strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi aşa neîndurător!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodată n-am să zbor!
Eşti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Ştia că voi avea nevoie
Ştia c-odată voi zbura!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează