Grea cruce să iubești pe unii.
Dar tu - ce simplă! De-nțeleg
Secretul frumuseții tale,
Enigma vieții o dezleg.
S-aude, primăvara, foșnet
De adevăruri, cum răzbat.
Ca aerul îți e-nțelesul,
Ca el de dezinteresat.
Freamătul viselor s-aude
Atunci - și parcă le și vezi.
În rândul marilor temeiuri,
Tu, precum aerul, te-așezi.
Ușor e: te trezești, din suflet
Zvârli pleava vorbei, vechi cusururi,
Curat s-o duci de-aici-naite,
Să nu te mai mânjești de-a pururi.
1931
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează