I.
La ani șaptesprezece, nu ești defel serios.
Lași naibii, într-o seară, și țapi și limonadă:
ieșind din cabaretul cu lustre, zgomotos,
te duci sub teii-n floare ce cresc pe promenadă.
În iunie, spre seară, e-atât de-nmiresmat
văzduhul, că-nchizi ochii adesea, de plăcere.
Orașul nu-i departe, iar vântul - încărcat
cu zgomote - miroase a viță și a bere.
II.
Te uită, o fâșie de-azur, cât un arnici,
s-a agățat de-o creangă: o stea răutăcioasă
o-mpinge și, cuprinsă de-un dulce tremurici,
pe boltă se topește, subțire și lăptoasă.
Șaptesprezece ani! O noapte de iunie! Pierdut,
lași să te-mbete seva - e parcă o șampanie.
Bați câmpii; ți se zbate pe buze un sărut -
îl simți cum se frământă mereu, ca o gânganie.
III.
Cu inima năucă, prin cărți robinsonezi
când, în lumina pală-a unui far, răsare
o fată drăgălașă, - dar lângă ea mai vezi
și-al tatălui ei guler, - o umbră-ngrozitoare.
Te crede fata foarte copilăros; bătând
din pantofiori, deodată se-ntoarce către tine
cu o mișcare vie, sprințară lunecând.
- Pe buze-ți mor, atuncea, duioase cavatine.
Ești, până-n luna august, îndrăgostit lulea!
Îi scrii sonete: râde de ele, deopotrivă.
Amicii toți, te lasă: prea ești neghiob. Dar Ea
se-ndură, într-o seară, să-ți scrie o misivă.
În seara ceea intri în birtul zgomotos
și ceri un țap de bere, sau poate-o limonadă...
la ani șaptesprezece, nu ești de fel serios,
când știi că sunt atâția tei verzi pe promenadă.
1870
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează