O, de știam de la-nceput
Că versul scris cu sânge-omoară,
Că flecuștețele de rânduri
Te-nfundă-n gât și te doboară,
Lăsam isprăvile acestea
C-un dedesubt primejdios.
Abia se-nfiripa povestea
Și interesul - ce sfios!
Ca Roma, bătrânețea-i dură,
N-o-ndupleci cu brașoave doară.
Nu scapă-actorul c-o lectură:
Cere de-a binelea să moară.
Când inima-ți dictează versul,
Ea scoate-n scenă-un rob, târându-l.
Aici se isprăvește arta!
Respiră soarta și pământul.
1931
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează