În seri de vară-albastră voi merge pe poteci
printre țepoase grâne, strivind otava verde,
și tipărindu-mi pașii în firele ei reci,
îni voi lăsa-n vânt părul - ușor să mi-l dezmierde.
Voi merge în tăcere, și fără nici un gând,
dar îmi va crește-n suflet iubirea nesfârșită;
ca un nomad umbla-voi, departe, străbătând
prea fericit, Natura, ca lângă o iubită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează