Umblam cu pumnii-n buzunările crăpate
și chiar paltonul îmi părea că-i ideal.
Mergeam sub ceruri, Muză, și-ți eram vasal:
ce de mai dragosti am visat, frumoase toate!
Nădragii mei aveau o gaură cam mare,
dar înșiram la rime, cufundat în vis.
Găseam în Ursa Mare-un han mereu deschis,
iar stelele-mi foșneau pe cer, încântătoare.
Le ascultam, pe margine de drum șezând,
în serile acelea de septembre, când
simțeam pe frunte roua - vin amețitor,
Și când, rimând prin întunericul fantastic,
trăgeam ca de o liră de-al ghetelor elastic,
proptindu-mi inima cu un picior!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează