Powered By Blogger

20 iul. 2019

Fragment dintr-o pledoarie (sau „Mult e dulce și frumoasă...”) - Mircea Ionescu Quintus














Așadar, inflexibil, rămân în disonanță
Cu-ntreaga acuzare și față de instanță
Conced invariabil, în sens preponderent,
Că-n speță, adevărul, țâșnește transcendent.

Pragmatic sau empiric, ca Aristot sau Kant,
Escamotând mobilul dintr-un delict flagrant,
Prolix în recunoașteri, puțin prezumțios,
În boxă nu se află un tip periculos.

Intransigent cu mine și consecvent în cereri,
Nu am incertitudini și nici măcar n-am temeri
C-ar fi premeditare și că-n acest dosar
Încape vreo premiză sau vreun subsidiar.

Și neostentativ, afirm cu devoțiune
Că fapta-ncriminată nu e infracțiune
Justiția imanentă nu are ochi legați!
........................................................
Pentru aceste toate, vă rog să-l achitați.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează