de-apururi dragostea dintâi,
în gând, în vis, în amintire
rămâi întâia mea iubire.
Când pomii sângeră, pe deal,
când luna trece pe sub val,
și brazii toţi se fac tămâi,
rămâi, iubirea mea, rămâi.
Când pomului, în primăvară,
preamulta floare i-i povară
și-amurgul pare un lămâi
rămâi, rămâi...
Când se trezeşte-n mine un cânt,
dar să-l rostesc mă înspăimânt
când piatra şi mai multă îi
rămâi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează