Ușor se mișcă tânăra fecioară,
purtându-și trupul drept ca o făclie;cu amforele vine de la vie
și vinde must, ca-n vremi de-odinioară.
Copilă albă, vina ta să fie
de te-o-ntâlni Polibus bunăoară:
cum mâinile-ți sunt prinse de ulcioară
o să-ți sărute benghiul din bărbie.
Dar ea zâmbește. Colțurile gurei
s-ascund hoțos în gingașe gropițe
iar ochii vineți iau coloarea murei.
Și iată-l el încununat de vițe,
că-i sare-n drum. Pe pajiștea pădurei,
în urma lor, culcate-s romanițe.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează