Ia vezi toanta de Mărie,
ce gătită-i! Cum şi-a dat
pe obraz cu rumenie
și pe cap cu alifie:
să se mire toţi în sat.
Ia te uită şi Ilie,
ce flăcău bun de peţit!
Cu iţari noi de dimie
și cu flori la pălărie,
și cu cizme s-a-nnoit.
- Fă Mărie, nu dai laba?
- Nu ţi-o dau, măcar să mori!
- Fă, te rog! - Mă rogi degeaba...
apoi dac-aşa ţi-e treaba,
te iau altfel, şi... ori, ori.
- Mă! Se vede nu ţi-e bine...
fii de treabă nu fi prost:
intri-n iad, sărac de tine!
Ai uitat, nu ţi-e ruşine
că acum suntem în post!
- Dacă-i post, de ce la Nică
ochii toată ziua-ţi caşti?
- Meri te plimbă! Ce-i adică.
Numai ochii? Tu... n-ai frică!
Tu aşteaptă pân-la Paşti...
Şi-a plecat pătruns Ilie...
ce mândreţe de flăcău!
Cu iţari noi de dimie
și cu flori la pălărie.
Da-l strângea o cizmă rău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează