Lipește-ţi urechea de sufletul meu
şi vei auzi pădurile înmugurind
tropotul înnebunit al hergheliilor sevei
urcând şi izbind pereţii
vuietul greu de silabe
care se hârjonesc
în interiorul limbii române
sufocate de dragostea de-a ajunge cuvânt.
Ascultă, iubito,
primăvara ca o emancipare generală
ca un decret al frunzelor
care se eliberează de sub dictatul iernii
ascultă, iubito,
lipeşte-ţi urechea de sufletul meu
şi-l vei simţi uşor şi slobod
gata să se piardă în neant
o dată cu prima adiere a surâsului tău.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează