Sunt atât de însetat de tine!
Iar când te beau
Flacăra buzelor ïmi sporește setea
Ca o țară toridă.
Numai noaptea când nu văd
Prin întuneric decât
Albă cascadă a trupului tău,
Foșnetul lucrurilor aruncate,
Cortegiul de flori și de frunze,
Îmi răcorește o clipă dogoarea
Pe care adierea ta o sporește
Încât - ca pe-o flacără-n gură
O sting cu propria-mi făptură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează