Mi-am cioplit o luntre-n crâng,
unde crește mușețelul,
și-am scăpat din ea inelul
mândrei mele, în adânc.
Rău e, ca o soacră rea,
dorul când te pedepsește.
Mi-a furat inelu-un pește
și cu el dragostea mea.
Nu l-am mai găsit. Pe drum,
râu-și bătea joc de mine:
„Mândrei tale-i merge bine,
altu-o strânge-n brațe-acum.”
Nu mai merg la joc, nici gând:
o să râdă lumea toată.
Cu vâltoarea spumegată
cununa-mă-voi curând.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează