Refuz oricare spațiu străinez,
mi-e dor să-mi umbli pe contur cu jale,
prin lutul reconstrucției fatale,
îți fac pe plac și te urmez în crez.
Și când va fi din viață să-ncetez,
vei auzi un trup ce se prăvale,
sunt eu, venit să-ți fiu pământ de oale,
Din șes-bemol și până-n munți-diez.
Tu să mă iei în grija mâinii tale,
să-mi pui căldură și lumină-n miez,
Să mi se pară c-am să înviez,
dac-am să pot striga, din pasta moale,
spre munții tăi, ce pot și eu, din vale,
cocoș apocaliptic de Horez.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează