Cand inviam pe vreun mort,
moartea cerea pentru sine
rascumpararea-acelui mort:
alt cineva sa moara-n mine.
Si-am dat atatora rasuflet!
Cum sa suporti
Sa duci in tine-atatia morti,
poveri si chin cazand pe suflet?
Tamaduind pe vreun lepros,
lepra facea pasi pe jos
de-a curmezisul si de-a saltul
si-n mine leproza pe-un altul.
Orbii, totdeauna psaltii,
se vindecau orbind in mine pe-altii.
Si iata in mine cadavre, macel.
De orbi si ologi mi-e plin orice os.
Se zice ca-n mine, un anumit Hristos
Vindeca imbolnavindu-se pe el.
Eu nu-l mai suport!
Imi este osanda!
Prietene, Iuda,
du-te la ei pana ziua nu vine,
sa scap, rastignit, de Hristosul din mine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează