Ce de întinderi de nisip!
Am să le străbat în lung și-n lat.
Poate vruna din dune ascunde un chip
care încă nu s-a format.
Chipurile se nasc numa'-n deșert.
Deșertul nu e deșert, e devenire.
Este Timpul copt, Timpul fiert,
este fire dar și nefire.
El este-ntregul, dar este și partea.
Niciodată nu moare,
fiindcă el este moartea.
Și nici nu înghiață,
fiindcă el este viață.
Dar chipul pe care-l caut eu
e însuși chipul meu.
Doar devenind un deșert de nisip
aș putea să-mi descopăr propriul chip.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează