Şi după ani, acelaşi lucru voi mărturisi:
în vorba lor n-a fost vreun adevăr
şi, chiar dac-o fisură-l anunţa,
era cu-atât mai mult un alt tărâm,
o coajă peste pâinea fără miez.
Cuvinte-alese, vorbe iar şi iar meşteşugite,
silabe ticluite, haos şi taraba,
la care vinzi ca merele de ceară un popor.
O legătură de pătrunjel de-ar fi şi trup şi suflet,
străini de-am fi de aţa ieftină care ne leagă...
Nu pot să fiu absent din tot ce spun
şi nici străin din spaima ce se-mparte:
Să naști minciuni drept adevăr
înseamnă tot un fel de moarte.
5 octombrie 1987
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează