Poemele de aici
cititorule
sunt palidele umbre
ale lumii
cuvintele nu sunt aievea
nu pot destul
pentru adevăr
sunt ca oglinzile
jur-împrejur
din care eu am plecat
doar poarta din spatele meu
mai luceşte magic la intrarea
în apele haotice
în apele fără fund ale viselor
unde nu există capăt de rând
despărţire în silabe
cuvinte
diftongi
şi nici semne de punctuaţie
unde căprioarele vânate pot lătra ca dulăii
iar şarpele se strecoară mai repede decât leopardul
unde eu
cu focul în ceafă
vreau să fug şi nu pot
cu picioarele mele de plumb
unde strigătul iese din gât
şi cade jos ca un măr stricat
şi vai
mă atinge fierbinte lângă ureche
cu cuvinte străvechi iubirea
dar vai fără chip
în noaptea inimii mele muritoare
unde lumina îşi găseşte sfârşitul
poemele mele vor să coboare
spre tărâmul umbrelor
să adune mărturii
din locul în care cuvântul
de întoarcere
se dizolvă în gheara eternităţii
unde nespusele simţiri
îşi caută fraza în mine
cititorule
există un om care cunoaşte
toate cuvintele
retras în pustia depărtării
în unicul extaz
al atotştiutorului
el scrie în cartea lumii
urzeala cu care începe
şi se termină viaţa
şi o scrie din nou
şi din nou
pentru că nu are
alte cuvinte
pentru că ştie toate
cuvintele
Din volumul "Concis", editura Vinea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează