În soare alb, mai roșii par șalvarii,
Femei, copii, roesc domol spre târg,
În august și caunii dau în pârg
Și aur mult se vântură prin arii.
Aripa morii vâjâie de sârg
Și prin bostană mișună Tătarii,
Cu zumzete în roiuri curg bondarii,
Plutind pe urma carelor spre târg.
Deodată vântul stepelor învie,
Stârnind pe drumuri colbul dobrogean,
Un geam trântit se sparge-n vijelie…
Iar sus de tot, sub cerul diafan,
Cu mâna ridicată din geamie,
Un hoge ‘ngână imnuri din Coran.
(„Gânduri dela Mare”, an. I, nr. 3, 1937, p. 13)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează