Săracul vultur românesc, cum s-amăgi de vulpe (l)
Cuibușorul lui (m) cel strămoșesc în gura ei să-l surpe!
Pre toată hiara și pre leu (o) făcutu-le-au să crape,
Iar d-ale vulpii lingușăli n-au putut ca să scape,
O ascultă la sfat ficlean, aripile (p) să-și taie,
Iată acum că au ajuns al ei de joc bătaie!
Sărace vultur, tu făcuși cu vulpea destul bine,
De dânsa foarte îngrijiși, mai mult decât de tine.
Dar ea din veac ficlean-au fost și trebuie vrodată
Pentru ale ei nemulțumiri să-și ia dreapta răsplată
Și răsplătirea îi va fi, cum n-are vizunie (q),
Fără de coadă și urechi și fără cuib (r) să fie,
Și doar cu unghii și cu ochii, co-atâta să rămâie
Văzând să sape moșoroi, din el să să mângâie (s).
Nemulțumitului să ia darul, după dreptate,
Așteapt-o și tu, grecule, dup-ale tale fapte.
N-ai mulțumit românului c-au scos dintr-a lui gură
Și te-au hrănit ca pr-un pui orb, cu dulce-mbucatură,
Ci încă ai zavistuit să-l scoți și din moșie
Și, cu un schip foarte spurcat, nici viu să nu mai fie,
Dar precum faci, iarăși își zic, ș-aștepți că ți se face,
Bunătatea românului strigă la cer, nu tace!”
_______
(l) Vulpe, grecul.
(m) Scaunul.
(n)Pre unguri, moldoveni, tătari și alții.
(o) Turcul.
(p) Oștirile și celelalte.
(q) Împărăție.
(r) Domnie.
(s) Adică să muncească și să-și scoață pâinea mojâcește.
Transcrierea din: Zilot Românul (Ștefan Fănuță), Opere complete. Ediție îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, București, 1996.
Judecată, alegere și hotărîre pentru începutul Țării Românești și starea întru care este acum supt domnia grecilor fanarioți, leatul 1818
fragment
Dachii stătură:
Minuni făcură,
Cum sînt știute
În cărți trecute;
Pre chiar romanii,
Lumii tiranii,
Așa-i aduse
Supt bir îi puse.
Minune mare!
Romanii, care
Purt-atunci nume
Grozav în lume
Atît să scază:
Supt dachi să cază.
Dar nu-i minune
Dacă vei pune
Nainte ție
Acea frăție,
Acea unire,
'Ntr-o glăsuire,
Cu vitejie
Cu vrednicie,
Fără trufie -
Numai prostie
Ce-avea firește
Cu care crește
Și se mărește
Or mic or mare
De vei ce stare.
De vei răspunde
Că acum unde
Dachii s-ascunde?
Ei ar răspunde:
Unde-s romanii,
Lumii tiranii ?
Așa sînt toate:
Nasc, cresc, au moarte.
Vezi primăvara,
Urmează vara,
Apoi vezi toamna
Iată și iarna;
Ca iarba, toate,
Răsar, au moarte.
Vezi seminție
Astăzi să fie
Nepomenită,
Nesocotită,
Că-ncepe-a creșe
Și biruiește,
Pre-alte supune,
Supt bir le pune
Și le domnește
Le stăpînește,
Le poruncește,
Le rînduiește
Orcum voiește,
Pravili croiește;
Ș-așa vezi moarte
Pre ele-nalte,
Și cele moarte,
Cununi să poarte!
Unde-i Siria?
Und-Asiria?
Macedonia ?
Carhidonia?
Și alte multe
Mari și mărunte?
Toate căzute,
Numai văzute
Prin cărți, oglindă
Lumii spre pildă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează