Când moare iubirea
Tremură speranța,
Și ades uitarea
Înclină balanța
Tăcerea se-așterne
Deși peste suflet
Bate cu durere
Țipătul de urlet
Fiindcă la iubire
Nu-i poți spune: - Pleacă!
Când în presimțire
Mai răzbate-un dacă...
Iar după o vreme
Vrând s-arunci cenușa,
Sufletul îți geme
Degeaba-nchizi ușa.
Tăciunii iubirii
Ard cu vâlvătaie
Gândul răzvrătirii
Ți-e străin, se-nmoaie.
Numai efemerul
Râde la fereastră,
Ploile au stins,
Ieri, iubirea noastră.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează