Iubirea simplă mândră e, să ştii,
Şi trebuie primită. Focu-i viu,
Că spice ard ori templul auriu
Sau scândură de pin sau bălării:
Iar dragostea e foc. Şi când voi fi
Constrânsă ca iubirea să-mi descriu
Mă vei vedea c-am chipul străveziu
Şi raze noi şi multe vor veni
Din el la tine. Nu-i nimic vulgar
Când noi iubim, iar Dumnezeu, firesc,
Iubeşte-orice fiinţă-n mod plenar.
Dar ce simt eu când firea mi-o privesc
Luceşte-aprins şi-atunci se vede clar
Că dragostea sporeşte ce-i trupesc.
Traducere de Octavian Cocoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează