E oare just să dau doar ce pot da?
Şi să te las privind lacrimi căzând,
Cu gust de sare, şi-ani s-auzi oftând
Când eu renunţ la ei, iar gura mea,
Deşi îmi juri iubirea cea mai cea,
Surâde rar? Mă tem şi cred în gând
Că nu e drept. Noi doi nu stăm în rând
Să fim iubiţi; eu ştiu că e aşa,
Că cei ce dau cadouri cum dau eu
Se spune că-s zgârciţi. Povară grea!
Eu purpura nu-ţi spurc cu praful meu,
Nu-mi pun otrava pe oglinda ta,
Nu-ţi dau iubire falsă cu tupeu.
Doar te ador... dar ce va mai conta...
Traducere de Octavian Cocoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează