La Teocrit cândva am cugetat
Cum a cântat el anii trecători,
Ce parcă-n mână, pentru muritori,
Bătrâni sau tineri, daruri au purtat;
Şi cum gândeam la graiul depărtat,
Eu am văzut cu ochi iscoditori
Şi-nlăcrimaţi, şi poate visători,
Toţi anii trişti ce Soarta i-a chemat
În umbră să mă ţină. Şi-am zărit
C-o Formă se strecoară-ncetişor
Şi-apoi din spate părul mi-a smucit;
Zicându-mi cu un glas dominator:
„Ghici cin' te trage?” – „Moartea”, am rostit,
Şi-aud răspuns, „Nu-i Moartea, ci Amor”.
Traducerea Octavian Cocoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează