Powered By Blogger

1 oct. 2025

Te iubesc - Vladimir Vîsoțki


Te iubesc acum

Nu în taină - ci în văzul tuturor

Nu "după" şi nu "pînă la" ard în razele tale

Plîngînd sau rîzînd Dar eu iubesc acum

În trecut nu vreau, în viitor nu ştiu


În trecut "eu am iubit"

Mai trist decît mormintele

Toată gingăşia din mine mă lasă fără aripi şi picioare

Deşi poetul poeţilor spunea

"Eu v-am iubit, iubirea încă, poate..."


Aşa se spune despre ceva aruncat, ofelit

Şi în aceasta milă e și îngăduință

Ca unui rege detronat

Este în aceasta părere de rău de ceea ce a trecut

Aspiraţii în care s-a pierdut repeziciunea

Şi neîncrederea în "eu iubesc"


Eu te iubesc de acum

Fără măsură, fără pierderi

Şi veacul meu este acum Eu venele nu voi tăia!

În timp ce, în continuare, acum

Eu nu respir trecutul şi nu visez viitorul


Eu voi veni în vad şi în înnot

La tine - măcar de mai decapita!

Cu lanţuri la picioare şi greutăţi cît pudul

Tu doar din greşeală să nu-mi impui

Ca după "te iubesc" să adaug eu că "voi (iubi)"


Este o amărăciune în acest "voi" cît de straniu n-ar fi

o semnătură falsificată, o carie

Un loc pentru refugiu pentru orice eventualitate

Veninul incolor de pe fundul păharului

Şi ca o palmă peste obraz prezentului

Îndoiala în faptul că "eu iubesc" - acum


Privesc un vis franţuzesc

Cu o avalanşă de timpuri

Unde în viitor - nu e aşa, iar în trecut - e altfel

La stâlpul infamiei sunt pironit

În lupta limbilor sunt chemat


Ah, diferenţele de limbi!

Nu e poziţie ci un eşec

Dar ieşirea o vom căuta împreună şi o vom găsi

Te iubesc şi la timpurile compuse

Şi în viitorul şi în trecutul prezent!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează