A uitat pe ghizduri cofa
Şi-n oglinda apei cată,
Fata mare şi orfană
De-o ispită e cercată.
N-a ştiut că sunt şi clipe,
În îngusta ei viaţă,
Când inima de orfană
Poate fi şi ea-ndrăzneaţă.
Se-nfioară gândul fetii,
Căci prea mândru i se pare
Visul ce întâia oară
Cere-n minte, azi, intrare.
Ea, „străină“ – şi mireasă!
Viaţa-i spune că-i o floare
Ce din noapte-şi ia viaţă
Şi tot nopţii-o dă când moare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează