(traducere liberă)
O, spune, poţi tu zări
În lumina timpurie a zorilor,
Ceea ce cu atâta mândrie salutăm noi
În ultima licărire a crepusculului
Ale cărui largi dungi şi stele briliante,
În timpul periculoasei lupte,
Le vedeam deasupra meterezelor,
Atât de elegant fluturând?
Şi strălucirea roşie a rachetelor,
Bombele explodând în aer,
Probând, de-a lungul nopţii,
Că steagul nostru era încă acolo.
O, spune, drapelul cu dungi şi stele
Tot mai flutură oare
Peste pământul celor liberi
Şi peste casa celor viteji?
Prin pâcla mării,
El abia se vedea pe ţărm,
Unde arogantul amfitrion al inamicului
Se odihnea în temută linişte.
Ce este oare acel obiect pe care briza
În timp ce suflă intermitent deasupra înaltului abrupt,
Aci abia-l ascunde, aci abia-l expune?
Acum el prinde strălucirea
Primelor scânteieri ale dimineţii,
Reflectând în acest moment pe deplin glorios sclipirile apei:
Da, acesta este steagul împodobit cu stele.
O, fie ca el să fluture în veci peste pământul celor liberi
Şi peste casa celor viteji!
Şi unde se află acea bandă de inamici
Care cu atâta lăudăroşenie jurau
Ca în dezastrul războiului
Şi în confuzia luptei
Nici o casă şi nici o ţară
Să nu mai fie cruţate?
Sângele lor a spălat
De contaminare urmele nebune
Ale paşilor lăsate de ei.
Nici un refugiu nu poate salva
Pe mercenari şi pe slavi
De teroarea luptei sau de tristeţea mormântului;
Însă drapelul înstelat
Flutură triumfător
Peste pământul celor liberi
Şi peste casa celor viteji!
O, întotdeauna să fie aşa,
Când oamenii liberi se ridică împărţindu-se
Între casele lor iubite
Şi dezolările războiului!
Fie binecuvântat cu victorie şi pace,
Pământul răscumpărat de cer;
Lăudat fie Atotputernicul care ne-a creat
Şi ne-a conservat ca naţiune.
Aşadar, trebuie să cucerim,
Dar numai când cauza este justă,
Şi atunci deviza noastră va fi:
„Noi credem în Dumnezeu!”
Iar drapelul împodobit cu stele
Va triumfa fluturând
Peste pământul celor liberi
Şi peste casa celor viteji!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează