Eu nu iubesc - Vladimir Vîsoțki

Eu nu iubesc finalul ce-n destin e,

de viaţă obosit n-am fost nicicînd.

Nu orice anotimp îmi face bine,

cînd vesele cîntări nu pot să cînt.

Eu nu iubesc cinismul ce-mpietreşte,

nu cred în exaltări şi-s furios

cînd un străin scrisorile-mi citeşte,

privindu-mi peste umăr, curios.

Eai nu iubesc nici vorba jumătate

sau întreruptă nu ştiu cum, pieziş.

Nu-mi place cînd se-mpuşcă pe la spate,

căci, de-i nevoie, eu lovesc făţiş.

Urăsc oricare zvon ce denigrează,

ghimpii măririi, jocul de-ndoieli,

pe cei ce în răspăr te tachinează

sau cînd pe-o sticlă scrijelezi cu-un fier.

Eu nu iubesc încrederea-mbuibată,

mai bine să ai frâna cu defect.

Ce ciudă-mi e că „cinstea" e uitată

şi-n cinste, dosnic, eşti hulit perfect.

Când văd aripa cum şi-a frânt voinţa,

n-am nici o milă, nu sânt ipocrit:

eu nu iubesc brutalul, neputinţa,

mi-e milă doar de Cristul răstignit.

Nu mă iubesc cu frica la iveală

şi nu suport bătaia-n nici un fel.

Nu-mi place cînd în suflet dau năvală,

şi unii chiar mai mult, îmi scuipă-n el.

Eu nu iubesc manejul şi arena,

unde pe-o rublă-un milion primesc;

de-ar umple schimburi uriaşe scena,

eu niciodată n-am să le iubesc.

Traducerea Passionaria Stoicescu și Andrei Ivanov