De ce s-o cert că viaţa mi-a umplut
Cu suferinţă şi că i-a învăţat
Pe cei neştiutori căi de temut
Sau că pe cei măreţi i-a spulberat.
Avut-au ei curajul de-a dori?
Şi mintea-i s-o aline ce-ar putea,
Când ca un foc nobleţea i-o hrăni
Şi ca un arc întins mândreţe-i da,
Aşa cum azi nu poţi găsi nicicum
Când vremea e cumplită şi e grea?
Cum a ajuns să fie ce-i acum?
O altă Troie arde pentru ea?
Traducerea Octavian Cocoş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează