Ca o poamă coaptă asfințitul pică.
Dinspre podul călare pe fluviu zvon de corn se ridică.
Cu-un vuiet de cascadă învolburată
un tren despică golul pe calea ferată.
Zgomotele prin liniștea-stenograf
se voalează ca figurile la cinematograf.
Vântul exersează drept flautist.
Ceru-i schimbăcios aidoma unui transformist.
Apa ce tot curge curge spre mare
‘și boiește chipul cu liliachiuri crepusculare.
Într-însa, casele la mal văd oglindindu-li-se
imaginea cea iluzorie pare-mi-se.
Într-o barcă încărcată de crumpi,
pe când prin case-mbobocesc albe lămpi,
o femeie cu niște foale stricate
ațâță focul sub un hârb cum poate.
Traducerea Anca Domnica Ilea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează