Înșiră-te cântând, mărgăritare
Și spune visul spicelor bogate
Atuncea când în valuri legănate
Par ape-albastre’n nesfârșit de zare.
Ne spune cum, spre țărmuri depărtate
S’or duce ’n toamnă pline de’ntristare
Să umple cupele de aur care
Le-or soarbe sufletele lor curate.
Ne spune cum de-acuma se’nfioară
Când le mlădie vânturi reci, venite
Din țări străine unde au să moară.
Și cum privesc, cu doruri înmiite
Spre satul lor mijind ca o comoară
În marginea poteceii înverzite...
Din Sburătorul, 1919
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează