La margine de drum stă bucuria;
E-o după-amiază caldă, însorită
Pe haina lumii de pământ tivită
Belșugul își întinde feeria.
A tot privit femeia liniștită
Cum viața și-a desfășurat tăria;
Îi pare glia de-aur, farfuria
În care-i pâinea cerului clădită:
Odată când a fost de mult flămândă,
Chemată de a razelor comoară
S’a ’mpărtășit și ea din mana blândă,
A ’nsuflițit-o tot ce-o înconjoară —
— Acu își știe inima crescândă,
Îi cântă trupul iar simțirea-i zboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează