Buzele tale scumpe-n astă-seară
inima tristă mi-au pecetluit,
ca dragostea, ce-acolo a-nflorit,
cât vei fi departe să nu moară.
Si toate câte vieții i-am furat,
cu lacomă și-nfrigurată mână
(orice-ar veni de-acuma), să rămână
ca-n clipa asta bun si nentinat.
Buzele tale triste mă rugară
– pecetluindu-mi inima, tăcute –
să nu las amintirile să moară
când numai ele n-or mai fi trecute.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează