Troiţă bătută de ploi şi de vânt,
Înfiptă în culme de stâncă,
Mai străjui şi azi la cap de mormânt,
Ce-ascunde o jale adâncă.
În veci umbrită de cetini de brad,
Pătrunsă de raze de soare,
Îţi sprijini şindrila în vânt să nu cazi,
Să laşi tristul mormânt în uitare,
Şi astfel drumeţii ce trec rătăciţi,
Îşi curmă din pas a lor cale,
Şi vin să se-nchine la tine, morţii,
Să-şi stingă a chinului jale.
Citesc apoi slova-n-crustată în lemn,
Ce spune că doarme-ntru Domnul,
Eroii de legendă-ntr-al vremurilor somn,
Şi nimeni să nu-i tulbure somnul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează