Bravi copii ai României; bine v-aţi bătut,
V-aţi bătut sub steagul Ţării, sfântul vostru scut;
Şi-aţi învins, că la izbândă bunul Dumnezeu,
A deprins al Ţării paloş şi pe Domnul său.
V-aţi bătut precum strămoşii se băteau ca leii,
V-aţi bătut ca Feţi-Frumoşii din poveşti cu zmei.
V-aţi bătut precum în lume nimeni s-a bătut,
Şi se bate cum românul singur e făcut.
„Trei ani trecut-au pe calea veciniciei,
De când vitejii Ţării la luptă au plecat...
Mulţi ei au fost ... şi încă, în râvna, voiniciei,
Dintr-înşii mulţi căzură.
O lacrimă dar cadă-prinos de neuitat,
Cuvine-se s-aducem acelor ce lipsesc,
Din hora de izbândă, din vesela serbare.
Ce azi prin ei uneşte,
O, cine aceste oase privindu-le cu jale,
Nu recunoaşte-n ele atâtea dragi figuri,
Ce ieri străbăteau încă a tinereţii cale,
Iar astăzi zac pălite de-a morţii lovituri...
Sânt junii României, martiri neatârnării.
Căzuţi pe câmpul luptei ca toţi atâţia eroi,
Sânt scumpele fiinţe, ce nu se dau uitării,
Căci pentru-o sfântă cauză s-au despărţit de noi...

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează