fragment
Deasupra zidului cu scrijelări,
umbrind băncile rare
arcul văzduhului apare
încheiat.
Cine-şi mai aminteşte de focul
care a ars năvalnic
în vinele lumii? S-au risipit
într-o odihnă rece formele.
Mâine voi vedea iarăşi băncile
şi zidul şi drumul obişnuit.
În viitorul deschis dimineţile
stau ancorate ca nişte bărci în port.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează