Anticul ritm bătut de tălpi desculţe,
Un ritm pe care nimfele-l repetă,
Când pe sub arbori ţineau
Cadenţa dansului,
Să-l înviaţi pe plaja cea albă, împroşcând
Cu spumele obscure; voi, infante,
Cât timp încă teama
De teamă, nu vă opreşte;
Încingeţi-vă-n horă, în vreme ce Apolo,
Precum un ram înalt, curbează orizontul
De aur, iar marea perenă
Îşi pompează fluxul, refluxul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează