Din fiecare Om se-aud crescand
livezi de meri și mari fântâni albastre,
ecourile umbrelor tunând
deasupra galaxiilor de astre.
În fiecare Om e-un anotimp
cu aripile-n rod desfășurate
și-un altul nu există pentru schimb
când cere moartea cranii retezate.
E-o singură Iubire-n fiecare
și vatra-i nu se poate repeta
și-un singur tron de aer și culoare
pe care nimeni nu mai poate sta.
Din fiecare Om răsare-un mugur
ce se visează venerat în floare,
un vis voievodal doinind în strugur
sub nouri mari de păsări migratoare.
În fiecare,-n taină, încolțește
enorma bucurie de-a fi Om,
în pântec de mireasă clocotește
câte-un minuscul prunc, cât un atom.
De-aceea, zic: nu mai jigniți natura
când intră-n voi ca plugul în câmpie,
lăsați să înverzească arătura
s-aveți un tron de Om în veșnicie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează