Deci, trecând foarte mult înaintea ochilor noștri
că nici ochii noștri nu au văzut nimic, ci dincolo
și în spatele lor era o amintire ca o foaie albă într-o noapte într-o incintă
unde am văzut vedenii ciudate, chiar mai străine decât tine,
treceți și dispăreați în frunzișul nemișcat al unui ardei;
cunoscând atât de bine această soartă a noastră
rătăcind printre pietre sparte, trei sau șase mii de ani
căutând în clădirile colapsate care ar fi putut fi casele noastre
încercând să-și amintească datele și faptele eroice:
vom putea?
fiind legată și împrăștiată,
după cum au spus, cu dificultăți inexistente
a pierdut, apoi a găsit din nou un drum plin de regimente orb
scufundând în mlaștini și în lacul de Maraton,
vom putea să murim așa cum ar trebui?
Traducerea Aurel Rău
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează