Tună - Ionel Teodoreanu

Îngerul  locului 

S-a înnegrit și s-a uscat ca firul busuiocului.

Dar parcă mai era cineva…

Haide, spune.

„Tatăl nostru, Cel din ceruri…” 

Un nume, spune-un nume,

Nu o rugăciune.

Copilul acela, eu,

Unde-o fi? Pe unde?

A fugit? a murit? se ascunde?

- Tuuu! Eu sunt! Te strig!

N-auzi?

Răspund doar picăturile din brazii uzi.

Podul e fără jucării,

Ulița nu mai are copii, 

Nici ograda bucurii.

Cresc bălării! Cresc bălării!

A murit dimineața,

A trecut coasa,

Începe ceața…

Cra - craaa…

Iubirea mea, la tine mă gândesc

Cu rana spartului ulcior lumesc.

Cra - craaa…

Așa-ntr-o zi de toamnă sau de iarnă voi striga:

Iubirea mea, iubirea mea,

Pe unde ești? M-auzi?

Și vor răspunde  numai ciorile și ploile din brazii uzi.