Din bucata mea de pâine
Am crescut un om și-un câine
Omul azi m-a părăsit
S-a dus și n-a mai venit
Câinele mă recunoaște
Omul nu mă mai cunoaște.
Doar câinele mi-a rămas,
Mă apără de necaz,
Nu doarme zi și nici noapte
Mă păzește cu dreptate
Îl bat și îl dau afară
Sare gardul, vine iară.
Omul e și dușmănos,
Chiar de vorbește frumos,
Te vorbește-n față bine
Și-n spate lovește-n tine
Ce ai omule cu mine
Nu-ți fac nici o stricăciune.
Când am bani și o duc bine
Toată lumea e cu mine
De n-am bani și o duc rau
Nici cel neam nu-i neamul meu
Și atunci te-ntreb pe tine
Care-i om și care-i câine?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează