Powered By Blogger

9 feb. 2025

Cain - Giuseppe Ungaretti


Fuge pe nisipul fabulei

Şi piciorul lui este uşor.


O, păstor de lupi

Ai dinţii luminii scurte

Ce-nţeapă zilele noastre.


Terori, avânturi,

Horcăit de păduri, acea mână

Ce despică foarte uşor batrâni stejari,

Eşti făcut după imaginea inimii.


Şi când ceasul e foarte întunecos,

Trupul acela vesel

Eşti tu printre arborii vrăjiţi?


Şi în timp ce crăp de dorinţă,

Se schimbă timpul, te agiţi bănuitor

Îmi scapi cu pasul meu.


Să dormi, ca o fântână în umbră!


Când dimineaţa e încă secretă,

Vei fi primit, suflete,

De o undă odihnită.


Suflet, voi putea vreodată să te potolesc?

Niciodată nu voi vedea în noaptea sângelui?


Fiică indiscretă a plictiselii,

Memorie, memorie neostoită,

Norii pulberii tale

Nu-i vânt să-i ducă departe?


Ochii mi-ar redeveni inocenţi

Aş vedea primavara eternă


Şi, în sfârşit, nouă,

O, memorie, ai fi nepătată.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Comentează