Sunt mai singur și mai trist, o, Doamne,
Ca un plop pe mal de ape verzi;
Tot aștept culesul greu al toamnei
Cu rod plin în suflet și livezi.
Stau aici credințele plecate,
Crengi ale copacilor uscate,
Semnul să răsară’n zarea sură,
Nu se’ndură, Doamne, nu se’ndură!
Dar îl simt în limpezi dimineți,
Ca’n amurul revărsat din dig.
Ies atunci din ape și tristeți
Și Te strig din noaptea mea, te strig!
Din revista Symposion, decembrie 1938
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează