Ion Moldoveanu (n. 10 ianuarie 1913, Lechința - d. 17 mai 1939, Savadisla) a fost unul dintre cei mai valoroși poeți ardeleni din perioada interbelică. A publicat versuri în revistele literare “Hyperion”, “Freamătul școalei”, “Vatra”, “Lanuri”, “Gând românesc”. A făcut parte din gruparea revistei “Symposion”, alături de Leontin Brudașcu, Vasile Copilu-Cheatră, Dumitru Isac, Radu Stanca ș.a. În timpul vieții a publicat placheta de versuri “Zbor peste ape” (Editura “Cartea Românească”, Cluj, 1939). A murit tânăr, la 26 de ani, “din care 7-8, sau mai mulți, i-a trăit sub teroarea unei boli căreia îi place tinerețea.” Opera lui literară a fost rezumată astfel în “salutul de despărțire” rostit în 21 mai 1939 la mormântul poetului: “Poezia lui, impregantă de o senină și adâncă tristețe, scrisă sub semnul sfârșitului ce avea să vină, înfiorată de presimțirea fatalității, impresionează prin marea nostalgie pentru plaiul azuriu al gândurilor sale, prinsă într’o formă care atinge uneori perfecțiunea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează